Aventura "Mad Men" continua

Am mai vazut cateva episoade din "Mad Men". Nu, nu pierd timpul....fac cercetare (sau cel putin asa se desfasoara dialogul meu interior).

Hai sa incepem cu impresiile pozitive:

1. Elementul de surpriza. La fiecare cateva episoade, mai aflam ceva nou despre viata lui Donald Draper, despre alte personaje sau despre existenta unor relatii pe care poate nu le banuiam. Imi place strategia aceasta de a dezvalui "povestea" cate un pic. Fiecare episod e ca un ou Kinder: nu stii ce jucarie gasesti inauntru..nu stii nici macar daca o sa fie o jucarie in interior.

2. Pe acelasi principiu de "putin cate putin" se tese si povestea lui Don. In imaginea lui perfecta, compacta de la inceput apar fisuri si incepem sa intrevedem trecutul lui, factorii care l-au format, defectele si slabiciunile lui.

3. Personajele sunt relativ complexe. Spun "relativ" pentru ca nu stiu inca prea multe despre evolutia lor. Cei pe care ii indragim mai fac si greseli, iar cei mai putin simpatici dau dovada de un imens potential sufletesc. Din punctul asta de vedere, serialul este realist. Toti oamenii sunt o impletitura de BINE/BUN si RAU.

Aspecte pe care nu prea pot sa le "diger" (dar care pot fi apreciate de altii)

1. Atmosfera este un pic prea "gloomy".

2. Se fumeaza MULT prea mult. Eu nu sunt in favoarea fumatului si cred ca astfel se incurajeaza acest obicei. Insa pot sa apreciez caracterul emblematic pe care fumatul il capata pentru serial.

3. Sugestia ca toti barbatii inseala...chiar si cei care isi iubesc sotiile. Sincer, nu cred ca este adevarat.

Uite ca am reusit sa fac o analiza "echilibrata": trei aspecte pozitive si trei negative.

Cam atat despre "Mad Men". Poate eu sunt "mad" ca incerc sa-l "consum" in cantitati asa mari (ma uit la cateva episoade unul dupa altul)

 Fii bun si bland!

Inceputul aventurii "Mad Men"

Tocmai am vazut primul episod din serialul "Mad Men". Mai multi prieteni mi-au recomandat acest serial cand eram in SUA. Si uite ca a trebuit sa vin in Romania sa-l vizionez. Banuiesc ca asa e viata: ciudata

Inca nu am facut o pasiune pentru "Mad Men", dar nici nu mi-a displacut. Deci cred ca o sa ma mai uit la cateva episoade...ca sa ma pot decide...nu ca imi caut scuze sa ma uit la TV

Ce mi-a placut la serial si m-a determinat sa ii dau o sansa a fost faptul ca m-a surprins. Rar mai gasesc filme, seriale care sa nu fie previzibile, care sa ma uimeasca. Stiti si voi la ce ma refer: cand te uiti la un film e usor sa te lasi dus(a) de valul actiunii si sa nu se intample nimic care sa te scoata din starea de amorteala. Dar la sfarsitul acestui episod mi-am indreptat pozitia in fotoliu, exclamand: "Poftim?????!!!!!". A fost un soc pentru mine cand am vazut ca Don Draper s-a dus acasa la sotie si copii. Nici o secunda nu ma gandisem ca ar fi putut fi casatorit. Nu a fost nimic in film care sa indice acest lucru. Dimpotriva! Don Draper este prototipul burlacului. Mai mult, el are chiar o relatie intima cu o alta "domnita". As putea spune ca spectatorii sunt dusi in eroare in mod intentionat. Totul e bine realizat astfel incat nici nu ne asteptam ca lucrurile sa ia o alta intorsatura. Felicitari celor care au facut episodul.

Totusi, si eu ca telespectator port o vina: m-am grabit sa accept concluziile care s-au format in mod automat in subconstientul meu. Si asa m-am "trezit" la realitate si mi-am adus aminte cat de important este sa fim vigilenti mereu...ca nu cumva sa tragem concluzii pripite.

Nu uita: fii bun si bland!

Madalina Manole

Oh, boy! Oare ce s-a intamplat cu Madalina Manole? S-a sinucis sau a fost ucisa? Oricare dintre noi isi poate face o parere, dar nu stiu daca o sa stim vreodata adevarul. Poate nici nu e important sa cunoastem ce s-a intamplat. E suficient ca Dumnezeu stie, caci numai El face dreptate in final.

Intre timp, insa, nu ma pripesc sa trag concluzii. Este atat de usor sa judeci, sa te enervezi, sa blamezi.

De cate ori ma uit la o emisiune pe tema asta, o furtuna se starneste in interiorul meu si ma nelinistesc. Pe moment imi exprim parerea, indignarea, etc, dar dupa aceea raman cu un sentiment de tristeste, cu un gust amar, cum s-ar spune.

Vazand eu acestea, am inceput procesul de introspectie: de ce ma simt asa pustiita sufleteste dupa ce imi formulez si exprim o parere pe tema asta? Si raspunsul a venit: deoarece judec. Cand judecam pe altii, automat comitem o nedreptate deoarece noi nu avem de unde sa cunoastem adevarata situatie. Noi avem acces numai la bucatele de informatie si nici acelea nu sunt in stare pura, ci au fost interpretate si filtrate prin "judecata" altora.

Asadar, daca eu gandesc "of, ce rau este Petru Mircea" sau "of, ce rai sunt parintii Madalinei", eu sunt dureros de nedreapta fata de cel pe care il acuz. Si atunci sufletul meu se razvrateste impotriva faptei mele de injustitie si se intristeaza. Cel mai bine este sa astept pana cand dovezi clare vor incrimina pe vreo parte implicata...si chiar si atunci, ar fi bine sa nu emit judecati. Atata timp cat si eu gresesc, ar fi indicat sa nu judec si sa nu condamn pe altul. Astfel, imi pot pastra si eu linistea sufleteasca :)

 Si nu uita: fii bun si bland!

Fii bun si bland!

Evrika! Am avut un moment de revelatie: am inteles ca secretul bucuriei este bunatatea si blandetea. Stiam eu si inainte ca bunatatea este o virtute. Intr-un fel, cred ca toti oamenii au imprimat undeva in minte ca ar trebui sa fie buni. Insa, de data aceasta am inteles ca atunci cand suntem buni si blanzi totul in jurul nostru se schimba spre bine. Ca urmare, si noi devenim mai bucurosi.

Sa vedeti cum s-a intamplat miracolul. Intr-o dimineata ma spalam la cap (mi se pare doar mie sau e un pic ciudata expresia "a se spala la cap"?) si am vrut sa dau drumul la robinetul pentru dus, dar s-a intepenit. Prima mea reactie a fost "Oh, come on! Please, work!" si tonul era unul de iritare, de frustrare. Apoi, ca prin minune, m-am linistit si in gandul meu am spus "Please work!" pe un ton calm, bland, ca si cum robinetul ar fi fost o persoana si eu ii respectam incapatanarea de a nu functiona dar in acelasi timp "il" (pe robinet) si rugam sa fie bun si sa functioneze. Spre uimirea mea, in urmatoarea secunda, robinetul nu mai era intepenit. M-a surprins cat de repede s-a intamplat...era ca si cum robinetul raspundea la atitudinea mea. Desi eram convinsa ca era o legatura intre schimbarea mea de ton si decizia robinetului de a functiona, am incercat si a doua zi aceeasi tehnica (da, robinetul meu se intepeneste zilnic).....si a mers...din nou.

 Fiind atat de entuziasmata de descoperirea mea, am incercat aceeasi schimbare de atitudine si cu alte ocazii cand eram pusa in fata unor obiecte mai "incapatanate".....si a functionat si atunci.

 Va spun sincer: lucrurile din jurul nostru reactioneaza la atitudinea si comportamentul nostru. Dar oare cu oamenii din jurul nostru nu este la fel? Eu cred ca da...insa nu am testat inca in mod constient aceasta teorie. Poate incercati voi si impartasiti rezultatul si cu mine.

Nu uita: fii bun si bland!